Neputinta

De foarte multe ori, atunci cand merg intr-o plimbare banala cu bicicleta sau intr-o mica excursie frumusetea naturii ma lasa fara cuvinte…De aici si obsesia mea de a deveni pictor. I-am obligat pe parintii mei sa-mi cumpere toate cele necesare: sevalet, acuarele, ulei, etc, numai din dorinta de a imortaliza momentele unice din viata mea… Eram convinsa ca voi reusi deoarece de prea multe ori m-am simtit neputincioasa atunci cand natura isi dadea spectacolul de lumina si culoare in fata mea. Ma simteam fara vlaga, as fi vrut sa srig: uitati! Uitati ce frumos este! Intr-o dimineata, la mare fiind, am iesit sa vad rasaritul si mi-am zis ca daca nu imoralizez clipa aceea o voi pierde… Am fugit repede sa iau o coala de hartie, acuarele, creioane din masina si m-am apucat sa desenez… Culorile se amestecau incercand sa imit intru totul natura…Cred ca a fost unul dintre cele mai reusite desene ale mele, insa atunci cand l-am terminat am fost putin dezamagita. Nu avea nici macar jumatate din frumusetea si stralucirea peisajului din fata ochilor mei. Am renuntat sa pictez…. Si inca ma simt neputincioasa atunci cand un peisaj ma fascineaza total. Niciodata nu voi putea sa cuprid frumusetea naturii intr-o foaie de hartie sau o poza… Niciodata!

2 gânduri despre „Neputinta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s