Poveste…

O va vedea si azi….Aceeasi ochi mari albastri, puri ca apa unui izvor , aceleasi suvite castanii pe care soarele le saruta bland imprumutandu-le din stralucirea lui. Stia ca va fi acolo pe banca si ca il va astepta… asa a facut mereu. Nelinistit paseste pe pajistea mole si priveste inspre banca lor… da! e acolo. Grabeste pasul dar in acelasi timp o studiaza atent…E frumoasa. De o frumusete simpla care te izbeste in suflet. Asa cum sta acolo seamana cu o statuie in piatra. Cu rochia ei alba cu frmosul ei chip aplecat in jos da impresia ca se gandeste la cu totul altceva… Ca este prinsa intr-o lume a ei. Chipul i se lumineaza privind-o. Oare ea stie ca da dovada de o frumusete pura, atrgatoare? Se indoia…El i-a spus-o de atatea ori. In sfarsit ajunge si i-a loc. Ea inca nu ii observa prezenta. Ochii privesc insistent ceva la iarba verde…si totusi nu privesc nimic. Stau asa 10 minute. Ea uitanduse la nimic, el privind-o pe ea…

        – Esti frumoasam, aproape divina cand te gandesti, stiai?

Fata tresare speriata.Apoi ii zambeste cald, familiar si il i-a in brate. Abia acum isi da seama ca i-a fost dor de ea. In timp ce isi povestesc lucrurile marunte dar care au o importanta majora pentru ei, el observa ca nici de data asta nu l-a crezut cand i-a zis ca e frumoasa. Il deranja lucrul acesta. Ar fi vrut sa se vada la fel cum o vedea si el… Observa ca se insereaza…Alertat isi priveste ceasul care arata ora 18:00.A intarziat si de data asta… Dar timpul petrecut impreuna trece atat de repede… Isi iau la revedere in stilul lor propriu si profund deja gandindu-se la urmatoarea intalnire…

El pleaca dar ea ramane pe banca gandindu-se….Oare el spusese adevarul? Oare ea chiar este frumoasa? Se ridica de pe banca si eu tremur usor o cuprinde. Va trebui sa ajunga acasa mai repede daca vrea sa nu raceasca si sa il vada si maine. La colt de strada observa un om care canta la  un instrument ciudat. Apropiindu-se isi da seama ca este orb. Mila ii invadeaza sufletul si se aseaza jos langa el…Incep o discutie, o discutie in care orbul isi varsa toata suferinta sufletului, o discutie cu sufletele deschise, o discutie care dureaza 2 ore. Formau un contrast izbitor…fata tanara asezata jos cu chipul luminos in care i se citea intelegerea si iubirea pentru oameni si batranul orb cu cu chipul indurerat care arata o suferinta vie. Daca ii urmareai iti dadeai seama ca pe timp ce trece erau tot mai apropiati, intr-o comuniune a sufletelor…Observai de asemenea ca fata batranului se destinde pentru cateva clipe aratand multumirea. Dar convorbirea i-a sfarsit…. Insa ea ii promite ca va face tot posibilul sa ii asigure cel putin mesele din zi… Locuieste aproape.  Apoi se ridica si da sa plece cand orbul spune:
           – Esti foarte furmoasa!
           – Nu inteleg… Credeam ca..

           -Ca sunt orb… Chiar sunt. Nu iti spun ca esti frumoasa pentru ca te vad. Iti spun ca esti frumoasa pentru ca ti-am descoperit sufletul viu, extraordinar. Esti o persoana minunata. Sunt sigur ca frumusetea interioara se reflecta pe dinafara…Acum du-te…

            Adoua zi baiatul o gaseste pe aceeasi banca. I se pare lui sau fata e mai fericita? Vede ca intr-o mana are o punguta cu alimente. Nerabdator se apropie de ea, o i-a in brate si ii spune aceleasi cuvine care i le-a spus meureu:

            – Mi-a fost dor de tine…Esti frumoasa.

            – Stiu…

Baiatul zambeste neintelegand

             – Stii ca mi-a fost dor de tine sau ca esti frumoasa?

II zambeste si ea, apoi raspunde:
             – De prima varianta nu sunt sigura…Insa de a doua da

Ramane uimit. Nu-i venea sa creada ca ea spusese asa ceva. o Priveste in ochii in care se reflecta cerul:

             – Cum ai ajuns la concluzia asta?

Il i-a in brate apoi ii sopteste la ureche:
             – Mi-a spus-o un prieten orb… Apoi il i-a de mana si se indrepta impreuna inspre cafeneaua calduroasa.

6 gânduri despre „Poveste…

  1. scri foarte frumos!povestea este superba!pur si simplu imi doresc sa o citesc in continuu….am citit si celalalte scrieri-si m-au impresionat la fel de mult.
    Asa ca o voi zice fara ezitare:”esti frumoasa!” -si pentru asta,ca si orbul,nu am nevoie decat de ochii mintii.ai sufletului.

  2. Foarte faina povestea chiar am ramas impresionanta nu am mai citit nici unde asa o poveste faina:)ai talent de a scrie:*
    imi plac foarte mult articolele tale
    ai un dar de a scrie:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s