Secretele din spatele „Secretelor”

mai 3, 2010

VA ASTEPTAM (EU SI LUCY) PE NOUL NOSTRU SITE:

http://steptokorea.webs.com

Acum cateva minute mi-am sters si ultima lacrima si incerc sa ma resemnez cu sfarsitul dramei  „Secretele de la palat”. Toate personajele au fost minunate (chiar si cele negative) iar actorii au jucat…”jos palaria”.

Moartea lui Bidam m-a afectat foarte tare, poate si din pricina ca toata viata lui a fost o incercare de a gasi iubire…o iubire totala. De atat avea nevoie pentru a fi fericit! Se balansa intre ambitie si loialitate, intre incredere si tradare, intre iubire si razbunare, intre bun si rau. Nimeni insa nu a fost acolo pentru a-i reda echilibrul. Nimeni nu i-a vorbit bland si a fost respins de prea multe ori… Cand in sfarsit gasise o raza de dragoste (oricat de mica) in intunericul de nepasare in care se invartea pana si aceasta este zdrobita de cei pe care candva ii protejase. Toti cereau de la el insa nimeni nu dadea…A murit incercand sa spuna ceva. Sa spuna ca iubeste. Ultimul cuvant „Deokman”. Puteti gasi o declaratie mai buna de atat? Nu i-a pasat ca in istorie va fi trecut ca tradator si pentru ca a pronuntat cuvantul  acesta. Pentru mine a fost unul dintre cele mai intense momente din serial. „Deok…Deokman”. A fost negresit personajul meu favorit. Cred ca daca serialul ar fi continuat dupa moartea lui nu l-as mai fi urmarit…Apropo o singura secventa din episodul acesta mi-a adus un zambet pe buze (poate ziceti ca sunt rea): cand la omorat pe SOBOLAN! (da ala care „necheza” ca altfel nu pot descrie rasul lui X( )

Regina. Cu toate ca era cea mai puternica persona din Silla si controla milioane de oameni…viata ei era necontrolata. Mereu era impartita in doua: femeia Deokman (cea care era capabila sa planga si sa iubeasca) si regina Seondeok. Pentru ea sentimentele erau uneori o piedica, poate pentru ca incerca prea mult sa copie pe cineva care nu putea fi copiata: Mishil. Nu a avut niciodata nimic al ei iar oamenii care au iubit-o cu adevarat au murit inainte. Diferenta dinre Deokman in tinerete cu zambetul copilaresc si regina care statea pe tron cu lacrimile curgandu-i era izbitoare… Multa suferinta, nici o alinare, si o iubire distrusa de altii care nu intelegeau ca  puterea nu e totul. O fiinta cu suflet nobil si atat de puternica….

Mishil….La un moment dat aveam impresia ca a fost caracterul central. De ce? Sfarsitul original (episodul 50) s-a bazat mai mult pe ea, iar in melodia de final s-a facut un mic rezumat al vietii sale. Cat timp si-a facut simtita prezenta in serial domina majoritatea personajelor, uneori chiar si pe Deokman. Isteata, calma, calculata si rece. Am admirat-o ca personaj si ca actrita. Majoritatea o divinizau, unii o slujeau din frica, multi o respectau, insa doar doua persoane au iubit-o : Bidam si Seolwon. Viata ei a fost o continua lupta pentru putere insa atatia ani de lupta au dus la o singura zi de slabiciune totala: ziua cand si-a luat viata. Deokman a invatat foarte multe de la ea insa greseala reginei a fost ca a incercat sa copie o fire atat de dificila.. De aici si citatul „Nu uita dusmanul iti este cel mai bun invatator.”

Yushin…Omul perfect. Tipul de personaj care este iubit de toti pentru loialitatea si cinstea de care da dovada. Personal uneori mi se parea chiar sters insa erau momente in care ma lasa fara cuvinte… A iubit mult o persoana. Insa atunci cand a realizat ca de fapt acea persoana doreste sa devina regina a inceput sa se comporte ca atare. Un simplu slujitor care asteapta ordinele. Aparent rece, calm si reverentios. Ceea ce m-a deranjat a fost insensibilitatea lui pentru printesa Cheonmyeong…Femeia aia a murit spunandu-i ca-l iubeste iar el a spus cuvintele banale „Nu mai vorbii printesa…se raspandeste otrava!”. Atat de rece… Inteleg ca o iubea pe Deokman…dar nu trebuia sa fie rece cu oricine altcineva care nu purta acest nume.

Dar acum haideti sa trecem la lucrui mai vesele. Cateva poze de pe platoul de filmare, cu exceptionalii actori care ne-au incantat timp de 3 luni jumatate:

=)). Mishil & Bidam

A fost un serial minunat, cu actori exceptionali. Insa sfarsitul nu a fost chiar…. placut si poate putin fortat. Astept sa vad daca „Giuvaerul” ma va mai captiva la fel de mult ca prima data. Am hotarat sa il revad… Sper ca pozele v-au adus un zambet pe buze. Va rog sa ma scuzati daca am avut greseli de ortografie si eventual pentru ca postul este din nou prea lung :D. V-am pupat :*